Strategia lui Putin eșuează în Ucraina în ciuda bombardamentelor masive

Cum se verifică această ipoteză prin cercetare?

Strategia adoptată de Kremlin pentru a forța un acord de pace prin presiune asupra civililor se lovește de o realitate neașteptată: suferința provocată de atacurile aeriene nu se traduce automat în acceptarea condițiilor Rusiei. Deși Moscova intensifică loviturile asupra infrastructurii energetice și a zonelor urbane, datele din cele mai recente investigații sociologice demonstrează că populația ucraineană rămâne rezistentă față de concesii teritoriale majore.

Această constatare contrazice ipoteza că teroarea aeriană va slăbi suficient moralul național pentru a deschide ușa unei capitulării parțiale.

Abordarea actuală a președintelui Vladimir Putin se bazează pe o logică de epuizare.

După eșecul campaniei inițiale, care viza o victorie rapidă în primele zile de conflict, și după ofensivele terestre în estul țării care nu au adus rezultatele dorite, liderul rus a schimbat tactica.

Acum, focusul este pus pe distrugerea sistemelor de apărare antiaeriană și pe țăierea rețelelor de energie.

Documente militare ruse interceptate recent indică clar obiectivul: a deteriora condițiile de trai prin lipsa electricității, apei și transportului, sperând că presiunea asupra populației va genera o cerere de pace pe termen lung.

Intensificarea atacurilor a fost vizibilă începând cu august 2026, când Moscova a ținut să lovească centralele electrice și rețelele de distribuție, cu accent pe zona capitalei. Într-un context în care sistemele de apărare antiaeriană ale Ucrainei sunt insuficiente, rachetele și dronele rusești ating tot mai multe ținte.

Președintele Volodimir Zelenski a subliniat că Rusia încearcă să provoace o pană de curent chiar înainte de venirea iernii, lăsând milioane de oameni fără electricitate și încălzire.

Strategia mai amplă vizează transformarea Kievului într-un oraș tot mai greu de locuit, forțând locuitorii să părăsească sau să se revolte împotriva continuării conflictului.

Această tactică nu este o noutate pentru armata rusă. În timpul primului război din Cecenia, la mijlocul anilor 1990, o mare parte din Groznîi a fost redusă la ruine printr-o campanie aeriană similară.

Ulterior, aviația rusă a aplicat aceleași metode în Alep, în Siria. Întrebarea care se pune este dacă istoria se repetă și dacă această strategie va determina acum Ucraina să capituleze. Dovezile colectate din teritoriu sugerează că răspunsul este negativ.

Pentru a verifica această ipoteză, un echipă de cercetători, în parteneriat cu Institutul Internațional de Sociologie din Kiev, a realizat un sondaj național reprezentativ. Între 9 și 26 iunie 2026, s-au intervievat 1.801 de ucraineni prin telefon, folosind un chestionar asistat de calculator. Rezultatele au fost ponderate pentru a reflecta corect opiniile din teritoriile controlate de guvernul ucrainean. Această cercetare face parte dintr-o serie de studii de opinie desfășurate începând din decembrie 2019.

Escaladarea conflictului din 2022 a lăsat urme profunde în psihologia colectivă. Cercetătorii au evaluat starea de bine a respondenților printr-un indice al stresului, bazat pe frecvența simptomelor psihologice resimțite după începutul invaziei.

Rezultatele arată că aproape un sfert din populație se confruntă cu niveluri ridicate de stres. Simptomele includ dificultăți de concentrare, stări depresive, iritabilitate, neîncredere și slăbiciune fizică. Peste 40% dintre cei intervievați au declarat că resimt frecvent sau aproape permanent nervozitate și anxietate.

Expunerea la violență este strâns legată de aceste niveluri de stres. Aproximativ 20% dintre participanți au spus că ei sau un membru al familiei au fost răniți în urma atacurilor.

Tot aproximativ 20% au declarat că au asistat direct la acte de violență comise de forțele ruse. În plus, 69% au afirmat că au pierdut un membru al familiei sau un prieten apropiat în război. Întreruperile de curent au devenit o realitate zilnică în toată țară.

Opinia publică este împărțită!

În total, 65% dintre respondenți au declarat că au rămas fără utilități „des” sau „foarte des”.

Doar 1,4% au spus că nu au rămas niciodată fără electricitate de la începutul invaziei din 2022, în timp ce 9% au afirmat că întreruperile au fost rare.

Există diferențe regionale semnificative. La Kiev, 73% dintre locuitori au raportat că au rămas fără curent „des” sau „foarte des”. În vestul țării, această proporție a fost de 54%. Deși stresul ridicat este asociat cu experiența violenței și cu lipsa utilităților, cercetătorii au analizat dacă aceste dificultăți influențează dispoziția de a accepta o împărțire teritorială.

Respondenții au fost întrebați dacă linia actuală a frontului ar trebui acceptată drept linie de încetare a focului. Guvernul a declarat că ia în considerare această variantă, dar propunerea rămâne controversată, deoarece implică acceptarea, cel puțin temporară, a controlului rusesc asupra unor teritorii. La 21 octombrie 2026, Zelenski a afirmat că înghețarea liniei actuale a frontului ar putea fi o opțiune în negocierile de pace.

Rusia, pe de altă parte, continuă să revendice întreaga regiune Donbas și alte teritorii.

Opinia publică este împărțită.

În cel mai recent sondaj, 39% dintre respondenți au spus că ar fi dispuși să accepte această variantă, chiar dacă cu rezerve, în timp ce 38% s-au declarat împotrivă.

Un rezultat cheie este că experiența directă a violenței nu pare a influențeze semnificativ disponibilitatea de a accepta o împărțire de facto a țării.

Persoanele cu niveluri mai ridicate de stres sau cele care se confruntă mai des cu întreruperi de curent nu sunt mai înclinate să accepte actuala linie de contact drept limită a războiului.

Aceste date sunt susținute de o altă cercetare a Institutului Internațional de Sociologie din Kiev. Într-un sondaj desfășurat între 6 și 18 octombrie, 61% dintre respondenți s-au opus cedării către Rusia a controlului deplin asupra regiunii Donbas în schimbul unei încetări a focului și al unor garanții de securitate.

Aceeași întrebare a fost adresată în șapte sondaje realizate pe parcursul anului 2026. Proporția celor care se opun cedării Donbasului a crescut de la 54% în ianuarie la 61% în octombrie.

Deși Kievul a fost vizat de atacuri rusești cu rachete și drone în ultimele săptămâni, respondenții din capitală s-au numărat printre cei mai puțin dispuși să accepte cedarea Donbasului.

Un alt aspect important vizează durata pentru care ucrainenii sunt pregătiți să suporte războiul. În total, 62% au ales răspunsul „atât timp cât va fi necesar”. Această proporție este cu 14 puncte procentuale mai mare decât în aprilie 2026 și egală cu cea înregistrată în decembrie 2025. La începutul războiului, în mai 2022, disponibilitatea de a continua rezistența era cu doar nouă puncte procentuale mai ridicată.

Datele istorice nu pot prezice cu certitudine evoluțiile viitoare. Totuși, rezultatele acestor sondaje sugerează că intensificarea suferinței provocate de război nu este suficientă pentru a constrânge ucrainenii să accepte concesii teritoriale.

Deocamdată, nu există dovezi convingătoare în sondajele analizate că bombardamentele vor determina populația ucraineană să capituleze în fața cererilor Rusiei. Ucrainenii sunt afectați de stres, obosiți de război și își doresc pacea. Dar, potrivit datelor prezentate, acest lucru nu înseamnă că sunt dispuși să accepte pacea în condițiile impuse de Moscova.