Berlinul se teme că planurile militare europene vor înfuria Washingtonul

Dependență uriașă de americani?

Berlinul trage un semnal de alarmă: eforturile de a clădi o industrie europeană de apărare pe picioarele ei riscă să aprindă fitilul unor tensiuni majore cu administrația americană. Temerea apare neagră pe alb într-o notă internă a Ministerului Apărării german, un document rar care dă la o parte Cortina de Fier a dilemelor strategice de la Berlin.

Deși Germania își aduce peste o treime din armamentul greu din Statele Unite, tot mai mulți oficiali militari ridică sprâncenele când vine vorba de cât de de încrezător mai este Washingtonul ca furnizor.

Pe de altă parte, ministerul avertizează că o rupere prea vizibilă de SUA ar putea arunca în aer parteneriatul bilateral și ar lăsa industria germană pe dinafară, fără acces la marile lanțuri de producție americane.

Materialele, scoase la lumină de Politico, au fost puse cap la cap chiar înainte ca membrii Comisiei de apărare din Bundestag să se reunească miercuri pentru a dezbate cum rămâne cu frăția militară germano-americană. În aceste fișe, ministerul subliniază franc: „intenția Germaniei, declarată public, de a obține autonomie în proiectele de armament este privită cu suspiciune de Washington. Berlinul nu își poate permite schimbări bruște de curs fără a risca parteneriatul”.

Revoluție în achizițiile europene?

Toată această discuție pică într-un moment în care nervii sunt întinși la maximum din cauza semnelor de întrebare legate de capacitatea unchiului Sam de a mai livra armament la timp. Cifrele oficiale de la Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI) arată că SUA au acoperit 37% din importurile majore de armament ale Germaniei între 2021 și 2025.

Vorbim despre avioane de vânătoare F-35, elicoptere de transport CH-47 Chinook și sisteme de apărare antiaeriană Patriot.

Mai mult, conflictul din Iran a dat peste cap liniile de aprovizionare americane către mai multe state europene, iar lipsa cronică de rachete Patriot din SUA a pus spatele la perete eforturile de a ține Ucraina în viață împotriva atacurilor rusești. Chiar dacă statele din Europa plătesc echipamentele americane printr-un mecanism pus la punct de NATO, sprijinul pe care Washingtonul îl acordă Kievului rămâne o enigmă. În octombrie, Volodimir Zelenski a ieșit la rampă și a acuzat Pentagonul că trage de timp cu livrarea unor rachete deja achitate de aliați. De cealaltă parte, secretarul de stat american Marco Rubio a respins acuzațiile, negând că SUA ar bloca intenționat ajutorul militar.

Toate aceste incidente au turnat gaz pe foc în dezbaterile de la Bruxelles despre cum poate Europa să scape de cordonul ombilical al producătorilor americani.

Comisia Europeană vine cu o rețetă curajoasă: cere statelor membre ca până în 2030 să direcționeze cel puțin jumătate din bugetele de achiziții militare către fabricile din Europa.

Va ceda Washingtonul presiunii?

O țintă extrem de ambițioasă, în condițiile în care, acum, ponderea este de doar 15%. La nivelul întregului continent, producătorii americani fac legea, reprezentând 58% din importurile majore de armament ale statelor NATO între 2021 și 2025, potrivit SIPRI.

Doar că Washingtonul n-are de gând să cedeze teren ușor în fața companiilor europene.

În februarie, administrația Trump a fluturat amenințarea unor măsuri drastice de retorsiune dacă regulile europene de achiziții vor tăia aripile producătorilor americani pe piața comunitară.

Documentele de la ministerul german arată că SUA vor ca europenii să care o povară mai grea pe umeri când vine vorba de propria securitate, dar au grijă în același timp să-și apere cu dinții interesele economice și contractele grase din Europa.

În viziunea ministerului german, un dans diplomatic pe două fronturi — adică dezvoltarea altor parteneriate de apărare, inclusiv cu Canada — este posibil doar dacă Washingtonul rămâne la masă. Păstrarea legăturilor strânse cu gigantul american aduce bani grei în economia germană.

Pistorius și Hegseth bat palma?

Nota internă dă și exemple concrete de programe unde cooperarea industrială ar putea fi turată la maximum: muniția pentru sistemele Patriot, rachetele SM-2 și SM-6, rachetele de croazieră Tomahawk și rachetele aer-aer AMRAAM.

Berlinul se gândește serios să-și extindă și mușchii de mentenanță, ceea ce ar da companiilor germane o pâine de mâncare mult mai mare atât în producție, cât și în service-ul pentru echipamentele militare americane. De altfel, în septembrie, ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, și omologul său american, Pete Hegseth, au semnat o declarație de intenție pentru a lega și mai strâns industriile de armament, inclusiv prin producție la comun.

Mai mult, evaluarea internă arată că Washingtonul a lăsat o portiță deschisă: aliații care fac echipă strânsă cu industria americană la vânzările guvernamentale de armament ar putea primi un tratament preferențial. Practic, aceste țări s-ar putea trezi în fața cozii când vine vorba de livrări, deși mecanismul exact și norocoșii încă rămân învăluiți în mister.

Secretarul de stat german pentru Apărare, Jens Plötner, a bătut deja palma pe 16 octombrie cu Thomas DiNanno, un oficial de rang înalt de la Departamentul de Stat, pentru a discuta graficul livrărilor, posibile relaxări ale exporturilor și parteneriate industriale.