Scutul „revoltelor”: Cum folosește guvernul francez narațiunea violenței pentru a ascunde un eșec sistemic

Unde este adevărata violență a sărăciei?

Guvernul de la Paris se autoproclamă apărătorul ordinii publice, dar, în realitate, a fost primul care a minat stabilitatea țării. Furia și violențele izolate nu anulează deloc revendicările legitime ale elevilor și studenților care protestează în toată Franța.

În plus, discursul oficial trece sub tăcere tacticile brutale ale forțelor de ordine aplicate unor minori. Cazul lui Eden, de doar 14 ani, este grăitor: s-a ales cu mandibula zdrobită și dinții pierduți din cauza unei grenade lacrimogene lansate de poliție.

Mael, de 16 ani, și-a pierdut vederea la un ochi lovit de un glonț de cauciuc, iar Evan, la 15 ani, a suferit o fractură de mână din cauza unei grenade orbitoare.

Bilantul represiunii este uriaș. Din septembrie până acum, poliția a reținut 7.950 de persoane, iar 85% dintre acestea sunt minori. Valul de proteste din 17 octombrie s-a lăsat cu încă 2.700 de arestări, urmat de reținerea altor 1.000 de oameni chiar ieri. Asistăm la cel mai dur nivel de represiune statală din acest secol, un desfășurător de forțe ce implică zeci de mii de cadre din structurile de securitate.

Există însă o violență mult mai tăcută și profundă pe care autoritățile o ignoră: sărăcia structurală. Rata sărăciei a atins cel mai înalt nivel din anii '90 încoace, cu 9,8 milioane de suflete care trăiesc sub pragul oficial. În tot acest timp, datele Oxfam arată o prăpastie uriașă: doar 53 de miliardari francezi dețin o avere egală cu cea a aproape jumătate din populația țării.

Această degradare economică a îngenuncheat sistemul de educație. La liceul Cité du Nord din Mayotte, părinții și profesorii protestează continuu încă din 31 august. Școala a fost proiectată pentru 900 de elevi, dar astăzi găzduiește 2.300. Spațiile sunt suprapopulate, lipsite de ventilație, iar rețeaua de apă este complet defectă.

În Sevran, elevii liceului Blaise-Cendrars îndură din 2024 tavane prin care curge apa, mucegai și toalete nefuncționale.

La Marcelin-Berthelot, în Pantin, ferestrele rămân blocate chiar și în timpul valurilor de căldură de 40 de grade.

Cine profită de pe urma haosului politic?

Iar la liceul Politzer din Bagnolet, elevii și profesorii au descoperit în septembrie că apa de la robinet nu era potabilă — deși fusese testată oficial încă din iunie.

Nu sunt deloc cazuri izolate. Datele Ministerului Educației arată că în anul școlar 2024–2025 s-au pierdut 20,2 milioane de ore de curs în liceele de stat, dintre care 15 milioane din cauza absențelor neacoperite ale profesorilor.

Economistul Lucas Chancel subliniază un fapt alarmant: de la venirea la putere a lui Emmanuel Macron în 2017, cheltuielile guvernamentale per elev au scăzut cu 20%.

Tinerii cer oprirea acestei violențe structurale. În loc să-i asculte, Macron a răspuns strict prin forță. Deși susține public că le înțelege oful, nu le oferă niciun sprijin real. O întâlnire cu 20 de elevi s-a încheiat doar cu promisiuni vague legat de admiterea la facultate, ignorând complet problemele grave semnalate.

Președintele a marșat exclusiv pe cartea securității: a mobilizat 70.000 de polițiști și a amenințat cu interzicerea manifestațiilor. În plus, acuză „extrema stângă” că încearcă „prăbușirea republicii”.

Premierul Sébastien Lecornu a plusat, cerând stângii politice să aleagă clar între Republică — pusă pe picior de egalitate cu poliția — și „agenda violentă” a protestatarilor.

Între timp, extrema dreaptă speculează haosul și își împinge agresiv discursul xenofob. Unii politicieni au cerut deja retragerea cetățeniei pentru cei implicați în violențe. În acest joc, Macron încearcă să se vândă drept singurul dig în calea extremei drepte, mizând totul pe frică și ignorându-și propriul bilanț dezastruos. Guvernul pur și simplu așteaptă ca mișcarea de stradă să se epuizeze de la sine, sperând că frica și discreditarea vor stinge definitiv protestele.