Daniel Fried: „Sondajele arată val albastru, dar nu aș paria pe asta

Cum citește Fried sondajele?

La o zi înainte de votul decisiv pentru componența viitoare a Congresului Statelor Unite, Daniel Fried, fost diplomat al Washingtonului și analist la Consiliul Atlantic, a evitat să facă previziuni ferme despre un posibil val albastru. Fried, care a lucrat în echipa lui George W.

Bush în procesul de aderare a României la Alianța Nord-Atlantică, a transmis și o clarificare adresată Bucureștiului: ideea conform căreia membrii Partidului Democratic ar fi mai puțin implicați în susținerea României nu corespunde realității.

Interogat de redacția Digi 24 despre posibila apariție a unui val albastru, expertul a subliniat că orice prognoză riscă să devină inexactă în termen de 48 de ore. Deși ultimele măsurări ale opiniei publice semnalază o mișcare în favoarea democraților, Fried a precizat că nu ar fi dispus să-și asume această evaluare pe hârtie.

El a evidențiat că numeroase cursuri electorale se decid individual și că contextul actual pare mai favorabil pentru Partidul Democratic comparativ cu situația din ianuarie, ceea ce constituie o schimbare semnificativă.

Totuși, rezultatul final pentru Camera Reprezentanților, pentru Senat și pentru traiectoria fiecărui partid după vot rămâne incert.

Această întrebare este o capcană, nu pentru că ar fi o întrebare nedreaptă, ci pentru că orice predicție poate părea greșită în doar 48 de ore. Avem în față o serie de predicții. Sondajele recente par să indice un val albastru, dar nu aș fi dispus să scriu asta. Nu știm încă, iar multe dintre curse sunt de tip individual.

Nu este o regulă generală. Există sprijin răspândit pe tot teritoriul. Așa se formează traseele individuale.

Așadar, nu știm. Acestea fiind spuse, să presupunem că vorbim despre situația din ianuarie. Schimbarea este considerabilă.

Ce înseamnă un val albastru?

Așa că vom aștepta rezultatele.

De asemenea, trebuie să ținem cont de Camera Reprezentanților, Senatul și apoi întrebarea în ce direcție se vor îndrepta partidele respective după alegeri, a explicat Daniel Fried.

În legătură cu o eventuale preluare a puterii legislative de către democrați, Fried a menționat că șefii de stat americani petrec frecvent ultimii doi ani ai mandatului negociind cu o cameră, sau cu ambele camere, aflate sub controlul partidului opoziției. Această dinamică este considerată relativă obișnuită în sistemul politic al SUA.

Punctul mai puțin obișnuit, după el, este intensitatea tensiunii partizană, în special între Casa Albă și aripiile democratice, nu neapărat între toate cele două mari formațiuni politice.

Rămâne de stabilit dacă victoria democratică va fi copleșitoare sau doar modestă, precum și natura răspunsului imediat al președintelui Trump.

Da, sigur, cu siguranță. Avem de-a face cu Congresul sau cu ambele camere dominate de celălalt partid.

Acest scenariu este relativ obișnuit în politica americană. Ce este neobișnuit este gradul de căldură partizană, acum, între toți republicanii și toți democrații.

Vom vedea dacă va fi o victorie democratică sau o victorie modestă a democraților, și atunci întrebarea cheie va fi: care este reacția imediată a lui Trump?

Acesta este un set de necunoscute. Și apoi ce înseamnă pentru următorii doi ani, în special în ceea ce privește politica externă.

România și partidele americane: cine ne susține cu adevărat?

Și vom avea apoi o dezbatere viguroasă în cadrul ambelor părți despre direcția pe care o să o luăm, a afirmat Daniel Fried.

Întrebat despre percepția conform căreia în timpul guvernelor republicane România ar fi avut o relație mai solidă cu Washingtonul, Fried a subliniat că administrația lui George W. Bush a fost extrem de dispusă față de țara noastră și că a fost tocmai decizia lui Bush care a dus la integrarea României în NATO.

Cu siguranță, decizia lui George W. Bush a fost cea care a adus România în NATO. El voia cu adevărat să se întâmple acest lucru. Sunt absolut sigur de acest fapt pentru că lucram în echipa lui. Nu cred că este adevărat că democrații sunt anti-români sau indiferenți.

Această percepție se bazează pe o epocă în care membrii Partidului Democratic erau, de fapt, păstrați la distanță sau erau sceptici față de ideea de a sprijini țările foste sovietice.

A existat un scepticism.

Printre cei care au promovat această poziție au fost și Nixon și Kissinger, dar au fost mulți democrați, iar o parte din aceste sentimente se reîntâlnesc astăzi.

Dar nu uitati, Bill Clinton a fost cel care a inițiat prima extindere a NATO și a fost o efort de coaliție bipartizană.

Nu cred că românii au dreptate în a considera democrații indiferenți; există o mulțime de democrați preocupați de securitatea națională care susțin România, susțin Polonia și susțin statele baltice împotriva agresiunii rusești. Acești democrați de securitate națională pot colabora cu republicanii școlii John McCain pentru o lume liberă, asigurând o majoritate pro-lume liberă în Congres. Aceasta mi se pare a fi cea mai bună strategie de urmat, a concluzionat Daniel Fried.