Cum a ajuns Qatarul, gigantul gazelor, să importe combustibil din Statele Unite

De unde vine această cotitură istorică?

Lovitura încasată de la Iran pe piața energetică globală a obligat Doha să facă o mișcare greu de imaginat până acum: să cumpere gaze chiar din Statele Unite. Deși statul din Golf era al doilea mare exportator de GNL din lume, imediat după americani, realitatea de după bombardamente a impus o cu totul altă ordine.

Așa s-a ajuns la semnarea unui contract uriaș, întins până în 2054, cu producătorul american Cheniere Energy.

Acordul, parafat joi, prevede livrări anuale de patru milioane de tone de GNL, prima tranșă urmând să ajungă în deceniul 2030. Prețul este legat direct de celebrul hub american Henry Hub, plus o taxă fixă.

Este o mutare prin care Washingtonul își consolidează poziția de lider absolut pe piața mondială a gazelor lichefiate, în timp ce Qatarul încearcă să-și acopere golurile uriașe din producție.

De ce a cumpărat Doha gaze din SUA după blocajul din Ormuz?

Totul s-a rupt în luna martie, când forțele iraniene au lovit complexul industrial Ras Laffan, inima gazelor qatariene. Două linii de fabricație au fost făcute praf, iar 17% din capacitatea de export a țării s-a evaporat printr-o singură lovitură. Ministrul Energiei, Saad Sherida Al-Kaabi, a dat un verdict sumbru: reparațiile vor dura în jur de trei ani.

Din martie încoace, operatorii din Qatar invocă lunar clauza de forță majoră. Lovitura de grație a venit și din blocarea Strâmtorii Ormuz, rută vitală pe unde navele de GNL nu mai pot trece în siguranță.

„Momentan, volumul pe care îl exportăm e extrem de mic”, a recunoscut oficialul qatariot în septembrie, subliniind că doar câteva nave mai reușesc să se strecoare prin coridor.

Analista Alex Munton, de la Rapidan Energy, vede în acest contract o recunoaștere dură: libertatea de navigație prin Ormuz va rămâne o problemă chiar și după ce Ras Laffan va fi reparat. Spre deosebire de petrol, gazul depinde exclusiv de nave, iar Qatarul nu are nicio rută ocolitoare. Așa se face că, prin parteneriatul cu Cheniere, gigantul QatarEnergy își mută plasa de siguranță în afara granițelor.

Câți bani învârt noile alianțe energetice?

Banii pentru această strategie au sosit rapid: la începutul lui octombrie, bănci chineze au aprobat un credit de trei miliarde de dolari pentru Qatar. Analistul Manav Gupta de la UBS crede că fondurile vor fi folosite pentru a cumpăra și mai mult GNL american. În paralel, surse Reuters spun că se negociază deja cu un alt gigant din SUA, Venture Global, pentru încă trei milioane de tone pe an.

Deși cele patru milioane de tone din contractul cu Cheniere înseamnă sub 1% din comerțul global de GNL, înțelegerea e o lovitură de imagine și de business pe piața americană. Acțiunile Cheniere au saltat cu 26% de la începerea ostilităților, iar titlurile Venture Global s-au dus în sus cu 40%.

Pentru exportatorii americani se anunță vremuri și mai bune. Aproape 90% dintre analiștii care urmăresc Cheniere recomandă cumpărarea de acțiuni, iar la Venture Global procentul e de 60%.

Experții citați de CNBC o spun clar: războiul cu Iranul redesenează harta energiei mondiale, pune puterea în mâinile Washingtonului și taie din aripile vechilor puteri petroliere din Golf.