De ce România nu a primit invitația NATO în 1997: explicațiile lui Adrian Severin

Ce a dezvăluit Adrian Severin, citând un fost ambasador american?

În anul 1997, România a rămas în afara Alianței Nord-Atlantice, deși mulți analiști au atribuit acest rezultat lipsei de pregătire a armatei și a instituțiilor.

Totuși, în spatele acestei decizii se ascunseau motive mult mai complexe, care incluiau rezistența Senatului Statelor Unite față de o extindere masivă a NATO, precum și calculele strategice legate de relația cu Federația Rusă și de echilibrul puterilor în spațiul post-sovietic.

Adrian Severin, fost șef al diplomației române, a dezvăluit că Bill Clinton a recunoscut ulterior că excluderea României a fost o eroare istorică, o greșeală care a contribuit la escaladarea conflictelor din fosta Iugoslavie și Kosovo.

Într-un interviu, Severin a relatat o conversație avută cu fostul președinte american în 2006-2007, în cadrul unei reuniuni la Ialta, unde discuta-se situația din Ucraina. Clinton, care îl recunoscuse, i-a mărturisit că, dacă România ar fi fost integrată în 1997, probabil că nu s-ar fi ajuns la războiul din Kosovo. Mi-a spus: Da, mi-am dat seama că a fost o greșeală. Dacă am fi primit România atunci, probabil că n-am mai fi avut problemele pe care le-am avut cu războiul din Kosovo și din fosta Iugoslavie, a povestit Severin.

Bogdan Chirieac, jurnalist, a adăugat că a întrebat direct Bill Clinton, în vizita sa la București din 2005, de ce nu a fost trimisă invitația în 1997. Președintele american a răspuns simplu: România nu era pregătită.

Această explicație a fost considerată de mulți ca fiind pretextuală, având în vedere că alte state, precum Polonia, Cehia și Ungaria, au fost acceptate în același timp, deși nivelul lor de pregătire militară era similar.

Un altă dimensiune a fost dezvăluită de Adrian Severin, care a citat un fost ambasador american la NATO. Acesta a explicat că Senatul SUA se opunea unei extinderi prea mari, temând o provocare directă la adresa Rusiei. Mai mult, a existat un angajament neoficial al fostului președinte George H. W. Bush față de Mihail Gorbaciov, conform căruia NATO nu ar fi trebuit să se extindă dincolo de granița estică a Germaniei reunificate. Unul dintre motive era într-adevăr că Senatul, care trebuia să dea votul, se opunea unei extinderi prea mari, întrucât se considera că George H.

Bush a luat un angajament față de Mihail Gorbaciov ca NATO să nu se extindă dincolo de granița estică a Germaniei reunificate, a precizat Severin.

Fostul ambasador a mai adăugat un aspect interesant: statele membre ale NATO au fost mobilizate de România, ceea ce a pus în offside SUA și aliații, forțând aceștia să își afirme leadership-ul în ograda europeană. Voi ați reușit să mobilizați toate statele membre împotriva noastră.

Ne-ați lăsat în offside și noi a trebuit atunci să arătăm cine este jupânul, cine este stăpânul în această ogradă, a reluat Severin din memoria fostului diplomat american.

Ce a mai spus Petre Roman în altă parte a interviului?

George W. Bush, deja hotărât să invite România, a discutat cu vicepreședintele Dick Cheney privind hartă regională, subliniind necesitatea ca România să devină o punte între SUA și Rusia.

Această viziune a fost prezentată ulterior la București, dar nu a fost pe deplin înțeleasă de publicul român, deși era plină de sens strategic. El a venit și a spus asta apoi la București. Dar a fost o chestie pe care românii n-au înțeles-o.

Dar nu era lipsită de sens, a comentat Petre Roman.

Într-o altă parte a interviului, Petre Roman, fost prim-ministru, a descris bătălia diplomatică din 1993 pentru obținerea consensului NATO.

Ca raportor special pentru extinderea Alianței, Roman s-a confruntat cu o opoziție fermă din partea parlamentarilor britanici, germani și belgieni, care considerau că NATO este un pact defensiv și nu trebuie să se extindă spre est.

În timp ce Polonia și statele baltice cerau urgent integrarea, temându-se de invazia rusă, Occidentul era reticent.

Pentru a rezolva impasul, Roman a formulat o propunere echilibrată: Vrem în NATO nu împotriva Rusiei, ci pentru noi. Această formulă a fost discutată ore în șir cu reprezentanții tuturor statelor, până când s-a obținut unanimitatea necesară pentru aprobarea raportului prin consens.

Până la urmă am găsit o formulă pe care am discutat-o ore în șir cu reprezentanții tuturor acestor țări: Domnule, dacă o să spunem că noi e ok?

Și toți au fost de acord și cu această formulă a trecut raportul, a povestit Roman la DC News.

Această istorie arată că excluderea României din 1997 nu a fost un accident administrativ, ci rezultatul unor tensiuni geopolitice profunde. Deși Bill Clinton a recunoscut ulterior greșeala, consecințele s-au simțit în conflictul din Kosovo și în relația cu Rusia.

În final, integrarea a venit abia în 2004, după ce România a îndeplinit toate criteriile tehnice și politice, transformând țara într-o componentă esențială a securității europene.