Bloggerii militari ruși își pierd încrederea în Vladimir Putin din cauza războiului extins

Altul dintre bloggerii critici este Aleksandr Hodakovski!

În ultimele săptămâni, o frăție vizibilă a apărut în comunitatea bloggerilor militari ruși, cunoscuți sub numele de „bloggeri Z”, care susțin inițial invazia Rusiei în Ucraina. Acești comentatori, care anterior disprețuiau capacitățile de luptă ale țărilor europene, încep acum să pună la îndoială declarațiile președintelui Vladimir Putin privind pregătirea Rusiei pentru o confruntare cu NATO.

Argumentul central al criticii lor este eșecul de aproape cinci ani de a obține o victorie asupra Ucrainei, un conflict care inițial ar fi trebuit să se finalizeze într-o singură săptămână.

Această realitate demonstrează că mașinăria de război rusă este mult mai slabă decât imaginea promovată de Kremlin către publicul larg.

Igor Ghirkin, cunoscut și sub numele de Strelkov, este unul dintre cei mai vocali critici.

Acesta este un fost ofițer al FSB care a fost condamnat în anul 2024 la patru ani de închisoare pentru extremism, după ce a caracterizat regimul lui Putin drept incompetent.

Dintr-o celulă de închisoare, Ghirkin a trimis o scrisoare publicată joi, în care afirmă că liderul Rusiei își imaginează lucruri dacă crede sincer că forțele sale armate pot face față celor din NATO.

Nu înțeleg de ce Vladimir Vladimirovici [Putin] a hotărât că suntem pregătiți pentru un război cu toată Europa, în condițiile în care, scuzați-mi expresia, nu reușim nici măcar să învingem așa-zisa Ucraină în cinci ani.

Dacă orașele noastre sunt atacate și bombardate de inamic de cinci ani de zile – și vorbim despre atacuri și bombardamente serioase, în urma cărora mor civili cu nemiluita, iar marile noastre întreprinderi industriale, de importanță strategică, sunt incendiate și distruse – atunci de ce a decis Vladimir Vladimirovici că suntem pregătiți pentru războiul cu toată Europa? Sincer, nu știu. Cel mai probabil, este doar o formulare retorică, menită să-l liniștească pe el însuși, a scris Ghirkin.

Într-o discuție cu jurnaliștii la Moscova, desfășurată pe 29 octombrie, Vladimir Putin a susținut că sistemul de apărare al Rusiei este solid și pe deplin capabil să facă față NATO chiar în acest moment. El a declarat: Mulți [în Europa] vorbesc despre pregătiri pentru un război până în 2030. E bine sau e rău? În primul rând, noi suntem pregătiți.

Dar noi nu ne dorim un război cu Europa. Dacă vreunul dintre ei și-l dorește, să se pregătească.

Însă ei nu și-au atins obiectivul de a provoca Rusiei o înfrângere strategică și este puțin probabil să reușească acest lucru nici până în 2030, a afirmat Putin.

Președintele rus a exprimat, de asemenea, convingerea că forțele armate ruse vor îndeplini obiectivele stabilite în Ucraina.

Altul dintre bloggerii critici este Aleksandr Hodakovski, un fost comandant al forțelor speciale ucrainene care a dezertat pentru a lupta de partea Kremlinului în timpul primei invazii ruse în Ucraina, în 2014. Într-o analiză publicată duminică pe Telegram, Hodakovski a subliniat că Moscova se confruntă cu o Europă ostilă, hotărâtă să se opună Rusiei și să sprijine Ucraina.

El a avertizat că Kremlinul are nevoie de pace cât mai curând – nu într-un viitor îndepărtat – deoarece puterea militară a Rusiei are limite clare.

Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult nu este modul în care Occidentul evaluează capacitatea noastră de a-i rezista, ci o evaluare realistă a propriului nostru potențial și a propriilor noastre capacități.

Evenimente semnificative pe frontul ucrainean în timp ce se discută capabilitățile de război!

Decizia de a continua lupta sau de a încheia pacea ne aparține, iar noi trebuie să hotărâm pe baza propriei noastre înțelegeri a consecințelor războiului sau ale păcii, a scris Hodakovski.

El a adăugat că războiul trebuie oprit, deoarece este evident că așteptările inițiale [o înfrângere rapidă a Ucrainei] au lăsat locul unor consecințe [o opoziție europeană puternică] pe care războiul le generează în mod inevitabil.

În timp ce discuțiile despre capabilitățile de război continuă, pe frontul ucrainean au loc evenimente semnificative. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a transmis duminică armatei că, în octombrie 2026, s-a înregistrat cel mai mare număr de pierderi rusești de la începutul războiului.

De asemenea, în acea lună – la fel ca în luna septembrie precedentă – forțele ruse invadatoare au pierdut mai mult teritoriu decât au reușit să cucerească.

Potrivit majorității analiștilor, forțele armate ucrainene au eliberat, probabil, mai mult teritoriu decât au pierdut în ultimele 60 de zile; totuși, aceste câștiguri sunt modeste în comparație cu suprafața totală a Ucrainei aflată sub ocupație rusă.

Pierderile extrem de mari suferite de forțele ruse care atacă, începând din septembrie, în sectorul Donețk (estul Ucrainei), sunt bine documentate de unitățile combatante de ambele părți ale frontului. Canalul de „milbloggeri” (bloggeri militari) „Ofitser na Peredovoi” (în rusă: Офицер на передовой – „Ofițer pe linia frontului”), care susține războiul dar critică Kremlinul, a confirmat într-o postare din 31 octombrie că avansurile rusești minore – obținute cu prețul unor pierderi uneori devastatoare – sunt un fenomen frecvent în majoritatea sectoarelor frontului.

Sursa a reiterat o nemulțumire des întâlnită în rândul armatei ruse: atacurile sângeroase continuă deoarece ofițerii ruși de rang mediu din Ucraina ignoră condițiile reale de luptă și pierderile umane grave, totul pentru a raporta victorii lui Putin și Kremlinului.

„Lupte intense continuă pe front. Relatările despre avansuri de câteva sute de metri sau despre respingerea unor contraatacuri nu reprezintă, în sine, o schimbare reală a situației. Ceea ce contează sunt rezultatele concrete: capacitatea de a menține pozițiile, reaprovizionarea eficientă a unităților și securitatea reală a zonelor din spatele frontului. Informările oficiale pot menționa kilometri câștigați sau numărul de ținte interceptate, însă costul final al acestor evenimente se măsoară în vieți omenești”, se arată într-o informare zilnică privind situația de pe front.

În paralel, atacurile ucrainene cu vehicule aeriene fără pilot (UAV/drone) au continuat adânc pe teritoriul Rusiei, provocând un incendiu la o rafinărie de petrol importantă din regiunea Samara și pătrunzând în spațiul aerian rus la sute de kilometri est de Moscova. Pentru a doua zi consecutiv, forțele ucrainene au efectuat raiduri masive în zonele din spatele frontului rusesc.

Ieri au fost implicate peste 1.000 de drone, iar astăzi situația este aceeași, a transmis pe 30 octombrie canalul de Telegram Arkhangel Spetsnaza (Arhanghelul Spetsnaz), care susține războiul și are peste un milion de abonați.

Aseară, drone au fost interceptate chiar și în regiunea Kostroma – un eveniment extrem de neobișnuit.

O țintă principală a atacului a fost regiunea Samara – mai exact rafinăria de petrol Novokuibișevsk – unde, potrivit surselor ucrainene [care au difuzat imagini filmate din diverse unghiuri], au fost raportate 11 focare de incendiu distincte.

Conform unei analize a opiniilor exprimate de bloggerii militari ruși cu privire la NATO – publicată în luna martie de publicația de investigații Re: Baltika, cu sediul în Letonia – există un consens general în rândul așa-numiților bloggeri Z (susținători ai războiului) că Rusia și NATO se află deja într-un conflict direct și că un război deschis este posibil. Cu toate acestea, deznodământul probabil al unei astfel de confruntări rămâne incert, având în vedere incapacitatea evidentă a Rusiei de a învinge Ucraina, o țară mult mai mică.

Încrederea în ceea ce privește rezultatul este mult mai puțin uniformă.

Unii susțin că armata rusă, călită în războiul din Ucraina, este pregătită să iasă învingătoare. [Însă] mulți alții ridică o problemă mai incomodă: dacă Rusiei i-au trebuit ani de zile și s-a chinuit să învingă Ucraina – înaintând cu greu împotriva unui adversar care a beneficiat doar de un sprijin parțial din partea Occidentului – ce s-ar întâmpla dacă s-ar confrunta cu întreaga forță a NATO?, se arată, printre altele, în articol. Această neîncredere reflectă o schimbare de ton în discursul public al celor care, până acum, susțineau necondiționat politica externă a Kremlinului.