KGB-ul a furat tehnologii occidentale prin rețele academice sovietice

Cum construiau agenții relații cu oficialii?

Cea mai mare rețea de spionaj industrial: KGB și furtul tehnologiei occidentale prin rețelele academice

Evenimentele din 2022, marcate de invazia rusă pe scară largă a Ucrainei, au pus în lumina reflectoarelor importanța critică a activităților de informații și a operațiunilor de spionaj în conflictele moderne. Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB), moștenitor direct al KGB-ului, împreună cu serviciul de informații militare GRU, continuă să folosească metodele moștenite din epoca sovietică.

Kremlinul aplică ceea ce în perioada sovietică se numeau „măsuri active”: operațiuni de influență, campanii de dezinformare și infiltrarea agenților loiali Moscovei în cercurile politice, militare, industriale și științifice din Occident.

Înțelegerea originilor acestor practici este esențială pentru a decodifica instabilitatea geopolitică curentă.

Analiza prezentată se bazează pe documente clasificate ale KGB-ului din Ucraina sovietică, păstrate în arhivele Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), în fondul 16, inventarul 1, precum și pe cercetări proprii ale autorului. Serhii Juk, profesor, doctor în științe și lector de istorie la Universitatea Ball State (Indiana, SUA), prezintă aceste materiale în Zerkalo Nedeli. El susține că multe dintre legăturile și practicile de spionaj din epoca sovietică au continuat să influențeze mediul academic occidental și după prăbușirea Uniunii Sovietice.

Diplomacia și organizațiile internaționale ca acoperire pentru spionaj

Când statele occidentale și Uniunea Sovietică au inițiat primele schimburi oficiale culturale și științifice în 1958–1959, serviciile secrete sovietice au văzut imediat o oportunitate de a le exploata pentru colectarea de informații. În iunie 1959, conducerea KGB a trimis unităților regionale directive pentru identificarea candidaților la posturi de consilieri științifici și tehnici în ambasadele sovietice din SUA, Marea Britanie, Republica Federală Germania și Elveția.

Aceștia trebuiau să domine limbi străine, să aibă specializări în domenii tehnice (chimie, industrie petrolieră, automatizări, electronica) și să aibă cunoștințe generale solide.

În 1962, KGB-ul din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană a analizat 37 de organizații internaționale în care URSS și, în special, Ucraina sovietică aveau dreptul la reprezentare. Printre țintele prioritare pentru activitățile de informații se numărau Organizația Națiunilor Unite (New York), UNESCO (Paris), Agenția Internațională pentru Energie Atomică (Viena), structurile europene ale ONU și Organizația Internațională a Muncii (Geneva).

Creșterea prezenței Ucrainei sovietice în aceste foruri oferea KGB-ului posibilitatea de a trimite acolo persoane care puteau desfășura activități de informații sub acoperire diplomatică. Atenția se concentra pe biroul secretarului general al ONU și departamentul de personal, unde dosarele angajaților puteau fi folosite pentru operațiuni clandestine.

Agenții erau îndrumați să construiască relații personale cu oficiali guvernamentali, oameni de afaceri și reprezentanți sindicali din SUA și țările partenere ale Washingtonului.

Geneva era considerată un loc deosebit de favorabil acestor contacte, deoarece cetățenii americani și britanici, departe de supravegherea directă a propriilor state, se aflau într-o atmosferă mai relaxată și erau mai deschiși la interacțiuni cu cetățenii sovietici.

Pentru a crea relații informale bazate pe încredere, agenții participau la recepții, petreceri și evenimente sociale, inclusiv cu ocazia Crăciunului și Paștelui.

Spionajul industrial: sursa tehnologiei pentru industria militară

Obținerea clandestină a tehnologiilor occidentale a devenit o componentă centrală a operațiunilor KGB împotriva Statelor Unite.

Oamenii de știință sovietici, implicați în schimburile academice, urmăreau evoluțiile tehnologice la expoziții și evenimente industriale internaționale. Un raport detaliat al KGB, datat 11 iulie 1968, descrie documentele și mostrele obținute în străinătate în prima jumătate a anului. Prioritățile includeau calculatoarele, electronica și sistemele de comunicații.

Au continuat operațiunile în anii următori!

La cererea Comisiei militar-industriale a Consiliului de Miniștri al URSS, agenții au obținut în SUA module pentru calculatorul IBM System/360 și materiale ale companiei japoneze Mitsubishi privind tehnologiile de marcare fotoelectrică folosite în construcțiile navale. Materiale tehnice de la General Electric, Siemens, Olivetti și IBM, alături de informații despre microelectronică și circuite integrate, au fost trimise Institutului de Cibernetică al Academiei de Științe a Ucrainei sovietice.

Alte date, privind stabilizarea poziției sateliților și controlul navelor spațiale, au ajuns la Școala Superioară de Inginerie a Aviației Militare din Kiev.

Interesul KGB-ului se extindea și la cercetările spațiale și astronomia.

Agenții sovietici au obținut materiale de la Universitatea Harvard despre măsurarea radiației solare cu sateliți artificiali, informații despre programul spațial american Saturn-Apollo, documente clasificate ale Comisiei pentru Energie Atomică din Marea Britanie referitoare la cercetarea Soarelui și imagini ale Lunii realizate de sonda americană Surveyor VI.

De asemenea, erau urmărite cercetările în domeniul plasmei, testarea modelelor de petroliere, producția de cauciuc sintetic și adezivi, precum și metalurgia și tehnologiile de sudare.

Într-un bilanț al activității din prima jumătate a anului 1968, Vitali Nikitcenko, șeful KGB-ului din Ucraina sovietică, a raportat obținerea și introducerea în centrele de cercetare ucrainene a peste 200 de materiale și mostre de tehnologii occidentale, provenite în special din Statele Unite.

Operațiunile au continuat în anii următori. În mai 1972, înainte de vizita președintelui american Richard Nixon la Kiev, participanții ucraineni la schimburile științifice au transmis KGB-ului software obținut de la IBM, tehnologii industriale și cercetări legate de industria militară americană.

Conducerea serviciului secret a prezentat rezultatele operațiunilor de spionaj industrial primului secretar al Partidului Comunist din Ucraina, Petro Șelest, subliniind implicarea unor membri ai Academiei de Științe a Ucrainei.

Un alt raport, din 25 aprilie 1978, enumera 20 de documente considerate deosebit de importante, obținute din Statele Unite. Acestea priveau armele bacteriologice, dezvoltarea rachetelor, oțelurile militare, giroscoapele și alte tehnologii. Potrivit autorului, multe dintre informațiile obținute au fost aplicate în fabrici și centre industriale sovietice, inclusiv la uzinele Antonov, la o întreprindere de materiale abrazive din Zaporijjea și la Iujmaș, producător de tehnică aerospațială și militară.

Foști ofițeri KGB implicați în operațiunile din Kiev au susținut că, între 1965 și 1987, aproape 90% dintre inovațiile tehnologice introduse în institutele de cercetare și fabricile industriei militare din Ucraina sovietică se bazau pe informații obținute prin spionaj. Aceștia au afirmat, de asemenea, că cel puțin 80% dintre „mostrele secrete” proveneau din Statele Unite, fiind obținute în mare parte cu ajutorul inginerilor și oamenilor de știință sovietici care participau la schimburi academice, dar desfășurau și activități de spionaj pe teritoriul american.

Moștenirea post-sovietică a rețelelor de spionaj

După destrămarea Uniunii Sovietice, instituțiile științifice și universitare din Statele Unite și Canada au primit un număr mare de cercetători proveniți din fostul spațiu sovietic. Pe baza propriilor cercetări, autorul susține că structura demografică a acestei migrații academice a semănat cu cea a schimburilor științifice din perioada sovietică. Potrivit datelor prezentate, peste 70% dintre participanții sovietici la schimburile din anii 1970 și 1980, precum și dintre migranții academici de după 1991, proveneau din elita politică dominantă a URSS.

Peste 80% dintre aceștia ar fi avut legături directe cu Moscova.

În perioada 1991–2005, aproximativ 85% dintre migranții academici post-sovietici ajunși în Statele Unite ar fi fost de origine rusă.

Dacă sunt incluși și cercetătorii ruși stabiliți acolo înainte de 1991, rezultă, în interpretarea autorului, o diasporă academică care a continuat să funcționeze ca un canal de transmitere a informațiilor către serviciile secrete ruse, păstrând vii legăturile cu KGB-ul și succesorii săi.