Mihai Fifor arată cu degetul spre Guvernul Bolojan. „Probabil cel mai opac în relația cu SUA. A transmis Washingtonului

După întâlnirile desfășurate la Cotroceni

O analiză a situației securitare din regiunea Mării Negre și implicațiile relațiilor internaționale recente au fost prezentate de Mihai Fifor, fost ministru al Apărării Naționale, în urma sosirii lui Elbridge Colby, subsecretarul de stat american și figura numărul doi din Pentagon, în capitala României. Aceste evenimente au declanșat o serie de observații critice din partea Fifor, în special adresate conducerii actuale a țării, reprezentată de Ilie Bolojan.

În contextul acestei întâlniri semnificative, care a avut loc la București, Fifor a evidențiat în mod clar valoarea diplomatică a vizitei lui Colby. De asemenea, a manifestat aprobarea față de dorința României de a găzdui un număr mai mare de forțe militare americane pe teritoriul național.

Subsecretarul Colby, care deține responsabilități în politica de apărare americană și este unul dintre arhitecții strategiei noi a Washingtonului, a efectuat o vizită crucială în acest final de an.

Această apariție în România nu a fost evaluată doar prin anunțurile publice, ci și prin contextul geopolitic actual. Statele Unite se află într-un proces de reevaluare a prezentării militare sale în Europa.

România, situată într-o zonă extrem de volatilă – influențată de conflictul din Ucraina, amenințările de natură hibridă și instabilitatea specifică Mării Negre – se confruntă cu implicații strategice majore oricând se modifică dispozitivul militar american.

Colby a ajuns în București după ce discutase în Polonia, în perioada în care Pentagonul finaliza deciziile referitoare la realocarea trupelor americane pe continent. Obiectivul primordial pentru România era extrem de concret: asigurarea menținerii și, potențial, consolidarea prezenței militare americane pe teritoriul său.

După întâlnirile desfășurate la Cotroceni, sursele din Ministerul Apărării și Ministerul Afacerilor Externe au confirmat angajamentul ferm al României de a crește alocările bugetare pentru apărare. De asemenea, s-a reafirmat intenția de a dezvolta infrastructura militară, inclusiv capacitățile de apărare antiaeriană și antidronă, pe lângă cooperarea industrială cu SUA. În plus, informații transmise prin pre presa națională indică faptul că București a manifestat disponibilitatea de a contribui financiar la costurile staționării trupelor americane. Această propunere substanțială subliniază cât de vitală consideră națiunea această colaborare pentru securitatea sa fundamentală.

Totuși, o întrebare de o gravitate considerabilă rămâne nedeclarată: ce rezultate concrete a putut obține această vizită de o importanță atât de mare, având în vedere ponderea strategică a prezenței americane în România?

Fifor a adresat critici aspre conducerii actuale, în special lui Ilie Bolojan. El a calificat Guvernul Bolojan ca fiind cel mai puțin transparent în relațiile sale cu Statele Unite, începând cu momentul aderării României la NATO. În memoria celor recente săptămâni, Fifor a subliniat că guvernul respectiv a prezentat, probabil, cea mai scăzută transparență în interacțiunea cu SUA pe întreaga perioadă post-NATO.

Prin deciziile luate și prin lipsa unei viziuni strategici bine definite, Guvernul Bolojan a emis mesaje către Washington care au fost fie contradictorii, fie chiar ostile.

În privința vizitei lui Colby

Un exemplu ar fi gestionarea fondurilor din programul european SAFE; lipsa participării la acest mecanism european de finanțare a apărării ridică suspiciuni. Mai mult, această abordare nu a reușit să evidențieze complementaritatea dintre securitatea europeană și Parteneriatul Strategic cu SUA. Fifor a insistat că România nu are opțiunea de a alege între Europa și America.

Credibilitatea strategică a țării, afectată de aceste ambiguități, nu se poate restabili printr-o acțiune rapidă.

În privința vizitei lui Colby, Fifor a precizat că comunicările publice nu au confirmat niciun angajament ferm legat de menținerea efectivelor militare americane existente, nici o decizie de sporire a acestora, și nici o garanție suplimentară pentru stabilitatea Mării Negre. Deși a primit confirmarea continuării dialogului strategic, clarificările așteptate privind viitorul prezenței militare americane nu au fost oferite. Fifor a adăugat că diplomația nu se limitează exclusiv la comunicatele de presă. Lipsa de anunțuri publice nu excludă existența înțelegerilor neformale, dar nici nu permite prezentarea unor aspecte deschise ca fiind certitudini.

Relațiile neclare, aproape inexistente, ale guvernului Bolojan cu SUA impun un cost semnificativ, iar prejudiciile generate necesită o evaluare pe termen lung.

În cele din urmă, el a subliniat că deciziile strategice nu sunt luate la București, ci în capitala SUA, la Pentagon, cadrul unei reevaluări globale a dispozitivelor militare, în care România este doar un element minor dintr-un sistem militar în transformare. Parteneriatul Strategic cu Statele Unite rămâne un pilon esențial al politicii de securitate românești. Totuși, acest legământ nu elimină singur incertitudinile legate de configurația viitoare a forțelor americane pe teritoriul românesc. Astfel, la încheierea săptămânii, nivelul de incertitudine strategică rămâne comparabil cu cel dinainte de sosirea lui Colby.

România își știe dorințele și ce este dispusă să ofere, dar deciziile finale rămân în mâinile Washingtonului. Aceasta reprezintă o concluzie serioasă de meditat, nu un motiv de alarmism excesiv.

În ceea ce privește viitorul imediat, Fifor a menționat o altă întâlnire crucială: președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, va vizita Bucureștiul în ziua de luni, 9 noiembrie, ca parte a unui turneu regional axat pe Marea Neagră. Această vizită va include întâlniri cu președintele României și cu prim-ministrul, înainte de a continua traseul în Bulgaria. Prezența Europei în acest context este o evoluție importantă.

Succesiunea acestor două vizite – întâi Washington, cu o nouă perspectivă asupra împărțirii responsabilităților de securitate, și apoi Bruxelles, în momentul în care UE își consolidează rolul strategic și capacitatea defensivă – este deosebit de relevantă.

Rămâne de văzut dacă vizita Ursulei von der Leyen va aduce angajamente concrete pentru securitatea Mării Negre sau dacă vom rămâne doar la nivelul declarațiilor de principiu.

Este imperativ ca România să obțină nu doar o recunoaștere a importanței sale strategice, ci și traducerea acestei importanțe în acțiuni tangibile, capacități reale și angajamente măsurabile.