Alegerile din Israel și impactul lor asupra relațiilor cu România

Ce spun sondajele realizate de mai multe case de cercetare?

Societatea israeliană se află într-o stare de polarizare extremă în preajma alegerilor parlamentare programate pentru marți, 27 octombrie.

Într-un interviu acordat publicației „Adevărul”, analistul de politică internațională Andrei Schwartz detaliază dinamica confruntării dintre tabăra liderului Benjamin Netanyahu și forțele de opoziție.

Expertul subliniază totodată oportunitățile strategice care se deschid pentru parteneriatul dintre România și Israel, evidențiind posibilitatea pentru București de a accesa tehnologii avansate în domeniul desalinizării apei și al irigațiilor eficiente, precum și proiecte umanitare în sănătate și contracte moderne în sectorul apărării.

Atmosfera electorală și incertitudinea rezultatelor

Într-un dialog cu redacția, Schwartz descrie clima din Israel ca fiind o liniște premonitorie, similară celei care precede o furtună. La sosirea sa în țară, pe 10 octombrie, circulau speculații despre deschiderea unui nou front sau a unei noi axe de atac în conflictul cu Iran, scenariu care nu s-a materializat imediat.

Este probabil că o astfel de inițiativă va fi pusă în aplicare abia după scrutinul electoral, indiferent de identitatea câștigătorului. Concureța electorală se anunță extrem de strânsă, iar predicția rezultatelor finale rămâne dificilă. Primele estimări și date provizorii vor fi disponibile imediat după închiderea secțiilor de vot, bazate pe sondaje la ieșirea din locurile de vot.

Totuși, cifrele definitive și clare se vor cunoaște abia spre miezul nopții sau chiar ulterior.

Sondajele și echilibrul de forțe

Datele din sondaje, realizate de cinci sau șase case de cercetare, indică un echilibru aproape perfect între tabăra susținătoare a lui Benjamin Netanyahu și tabăra opoziției, fiecare deținând aproximativ 50% din sprijin. Aceste alegeri constituie, în esență, un referendum personal în jurul figurei premierului. Netanyahu deține recordul ca prim-ministru cu cel mai lung mandat cumulativ în istoria statului. Faptul că acest raport de forțe de 50-50% se menține chiar și după evenimentele tragice din 7 octombrie 2023 este considerat remarcabil.

Candidații și dinamica campaniei

Pe partea opoziției se află generalul Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major. Acesta este descris ca o persoană serioasă, care nu provine din tiparul politicianului clasic și care nu a ocupat anterior funcția de prim-ministru, ceea ce face dificilă evaluarea completă a stilului său de guvernare.

Alte figuri de centru-dreapta care se opun actualului premier includ Avigdor Lieberman și Naftali Bennett, acesta ultimul având experiența unei încercări de mediere la Moscova în primele zile ale invaziei ruse în Ucraina.

Tabăra lui Netanyahu a dus o campanie negativă extrem de intensă, prezentând Eisenkot și ceilalți lideri ai opoziției ca fiind stângiști extremiști sau simpatizanți ai palestinienilor.

Pe rețelele sociale au apărut materiale care sugerează că, fără Netanyahu la putere, Iranul ar reuși să detoneze o bombă nucleară asupra Israelului, sau că lideri occidentali și regionali ar fi bucuroși de înfrângerea sa.

Nivelul de agresivitate și polarizare este descris ca cel mai ridicat în istoria electorală recentă a țării, marcând o tranziție de la dezbaterea pe viziuni politice la atacuri sub centură și polarizare extremă. Opoziția se concentrează pe dosarele penale ale lui Benjamin Netanyahu, portretizându-l ca un pericol pentru democrația israeliană, în timp ce tabăra premierului replică cu acuzații dure la adresa rivalilor, privind legături periculoase și slăbirea securității naționale.

Rețelele sociale s-au transformat într-un câmp de luptă, plin de știri false și linșaj mediatic. Rezultatul este o societate fracturată, împărțită la jumătate, unde frica și ura au înlocuit dialogul politic constructiv.

Trauma din 7 octombrie și memoria colectivă

Israelul se află într-o stare continuă de conflict, dar conflictul curent se distinge printr-o intensitate deosebită și pierderi umane uriașe, reprezentând cea mai mare tragedie pentru poporul evreu de la Holocaust încoace. Dacă se face o comparație cu Războiul de Yom Kippur din 1973, când atacul surpriză al armatelor arabe viza în principal soldații de pe front, de data aceasta victimele masacrelor din 7 octombrie au fost familii întregi și civili uciși în propriile locuințe.

Șocul psihologic este profund și persistă în întreaga societate.

Cum afectează economia și costul vieții alegerea votanților?

Opoziția reproșează lui Netanyahu că nu și-a asumat responsabilitatea politică pentru eșecul de securitate și că refuză constituirea unei comisii independente de anchetă, similară celei din 1973.

Economia, salariile și costul vieții

Dincolo de temele de securitate, indicatorii economici ai Israelului arată o inflație scăzută, în jur de 2%. Salariul mediu brut este de aproximativ 15.000 de șekeli, echivalent a în jur de 23.000 de lei sau vreo 4.500 de euro, în timp ce salariul mediu net este de cam 3.000 de euro.

Salariul minim brut este de circa 5.500 de șekeli, adică peste 1.700 de dolari.

Deși prețurile în Israel au fost mereu ridicate, diferența dintre nivelul de trai de acolo și cel din România s-a redus în ultimii ani, pe fondul inflației crescute din Europa de Est.

Principala problemă financiară pentru cetățenii israelieni rămâne sectorul imobiliar.

Din cauza suprafeței restrânse a țării și a terenului limitat, prețurile locuințelor în marile aglomerări urbane, precum Tel Aviv, Ierusalim, Haifa sau Be'er Sheva, sunt extrem de mari.

Reprezentarea minorităților și rolul partidelor arabe

Deși din Europa, inclusiv de la Bruxelles, se fac reproșuri privind reprezentarea insuficientă a populației de origine arabă, realitatea este că Israelul este un stat democratic în care minoritatea arabă beneficiază de reprezentare directă și drepturi egale garantate prin lege. Parlamentul israelian, Knessetul, are exact 120 de locuri, un număr cu referință istorică la Sanhedrinul biblic.

Partidele arabe candidează fără restricții și obțin în mod obișnuit între 15% și 20% din mandate, jucând adesea un rol cheie în formarea sau sprijinirea majorităților guvernamentale.

Dincolo de politică, cetățenii arabi sunt integrați pe deplin în societate: ocupă posturi de judecători la Curtea Supremă, conduc spitale de elită, precum cel din Haifa, și dețin funcții de top în companii de stat, medii academice sau sectorul privat.

Legea garantează egalitatea deplină, indiferent de etnie sau religie.

Atacul terorist din 7 octombrie a demonstrat că teroriștii Hamas au ucis și luat ostatici chiar și cetățeni arabi musulmani israelieni, dovedind că ura lor este generalizată împotriva întregului stat, indiferent de religia cetățenilor.

Poziția Uniunii Europene și dinamica geopolitică

La nivelul Uniunii Europene se observă o tentativă de menținere a unui echilibru politic, dar cu o doză de populism. Unii lideri occidentali adoptă o poziție critică față de Israel pentru a gestiona tensiunile interne provocate de comunitățile mari de imigranți din Franța, Italia, Spania sau Marea Britanie.

Totuși, cedările în fața discursului radical încurajează presiuni suplimentare.

Israelul reprezintă un avanpost în fața islamismului radical, iar uitarea lecțiilor din trecut, precum atacurile ISIS sau evenimentele de la 11 septembrie, este o greșeală pe care lumea liberă nu ar trebui să o comită.

Se observă un fenomen îngrijorător în rândul tinerilor din Occident, care preiau perspective distorsionate prin rețelele sociale, cum ar fi TikTok.

Apare situația absurdă în care unii tineri din țările libere consideră că figuri precum Osama bin Laden „n-ar fi fost înțelese” sau că au fost „băieți buni”, sau că diverse regimuri totalitare ar fi trebuit să câștige pentru a distruge lumea occidentală.