Putin așteaptă „furtuna perfectă”: Kievul la limita compromisului extrem

Cât de vechi e acest joc de câștigat timp al Kremlinului?

Kievul se află la limita unui compromis extrem, în timp ce Vladimir Putin pare să aștepte „furtuna perfectă” care să slăbească adversarul înainte de orice acord. În luna viitoare, noiembrie, se preconizează o întâlnire trilaterală care să aducă la masă SUA, Ucraina și Rusia, cu scopul de a căuta o soluție la conflictul care a distrus țara vecină aproape cinci ani de acum.

Totuși, analizele expertului Stefan Meister, șef al Centrului pentru Ordine și Guvernanță în Europa de Est, Rusia și Asia Centrală din cadrul Societății Germane pentru Politică Externă (DGAP), arată că președintele rus nu pare sincer interesat de un schimbu de păreri autentic.

Pentru Kremlin, obiectivul real este să epuizeze Ucraina în timpul sezonului rece, forțând-o într-o poziție atât de dificilă încât, în primăvară, Kyiv ar fi obligat să accepte condiții pe care anterior le-ar fi respins.

Moscova impune cereri care, în ochii Kievului și aliaților săi, echivalează cu o capitulare: cedarea unor teritorii din estul țării, alături de limitări politice și militare stricte. Gerhard Mangott, specialist în științe politice cu sediu la Innsbruck, a explicat pentru ZDF că liderul de la Kremlin câștigă timp, așteptând ca finanțarea europeană a sprijinului militar și financiar acordat Ucrainei să devină tot mai dificilă de susținut.

Strategia sa se bazează pe premisa că societățile occidentale sunt mai puțin rezistente decât cea rusă și că, odată cu alegerile parlamentare și prezidențiale programate pentru anul viitor în Europa, se va produce o schimbare clară spre dreapta.

Un exemplu concret ar fi Franța, unde o victorie a populistei Marine Le Pen ar putea duce la suspendarea sprijinului acordat Kievului.

Această „tactică de câștigat timp” nu este nouă pentru cei care urmăresc evoluția conflictului.

Încă din începutul anului 2023, Meister a publicat o analiză în DGAP în care descria calculul lui Putin: societățile occidentale sunt mai puțin rezistente, presiunea din Occident va crește, iar ucrainenii vor fi forțați la compromisuri.

Această logică rămâne valabilă și astăzi. În ultimele săptămâni, Moscova a intensificat loviturile cu rachete și drone, concentrându-se asupra infrastructurii energetice din apropierea marilor orașe. În iarna precedentă, aceste atacuri au lăsat milioane de cetățeni fără curent și încălzire, când termometrele au coborât până la minus 20 grade.

Se așteaptă ca sezonul rece curent să agraveze situația umanitară, sporind presiunea asupra societății ucrainene. Meister prezice evacuări masive din zonele urbane, deși subliniază că poporul ucrainean nu va ceda ușor.

De ce Europa a eșuat decenii la rând să înțeleagă această dinamică?

Boris Bondarew, fost diplomat rus cu peste două decenii de experiență în Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei, a oferit o perspectivă internă.

Într-un interviu pentru „Neue Zürcher Zeitung” (NZZ), el a descris președintele rus ca pe „un bătăuș și un tiran”, explicând că, până când nu este lovit frontal, el terorizează toți cei pe care îi consideră slabi.

Pentru Putin, Ucraina este doar un instrument pentru a demonstra Europei și Americii cine este stăpânul în acea sferă de influență. Meister împărtășe această viziune, afirmând că Putin înțelege exclusiv limbajul durității, iar disponibilitatea de a face compromisuri este văzută de el ca o slăbiciune.

Politicile europene au eșuat decenii la rând să înțeleagă această dinamică. Meister critică în special poziția partidelor AfD și BSW, care susțin constant că reducerea livrărilor de arme va opri războiul. „Acest lucru va produce efectul opus: mai multă tensiune în Europa, nu mai puțină”, avertizează el.

Fără un sprijin solid, Putin nu ar mai avea ce să-l frâneze.

Din cealaltă parte, Alexander Libman, profesor de politică a Europei de Est și a Rusiei la Institutul pentru Europa de Est al Universității Libere din Berlin, oferă o perspectivă diferită.

Libman, originar din Moscova, studiază logica funcționării autoritarismului rus.

El consideră că, pentru șeful de la Kremlin, Ucraina este o problemă de primă importanță, de zeci de ani, nu doar de la invazia din 2022.

Pe măsură ce costurile conflictului cresc, acesta capătă pentru Putin și pentru o parte a elitei ruse caracterul unei „lupte esențiale, în care se decide viitorul Rusiei și care trebuie câștigată”. „Este reinterpretat ca o luptă globală decisivă”, precizează Libman, deși nu recunoaște o voință nelimitată de agresiune.

Regimul folosește instrumente variabile în funcție de evaluarea fiecărei țări, dar Ucraina rămâne un caz special.