Congresul american poate limita puterea lui Trump în războaiele din Iran și Ucraina

Foreign Policy a susținut teoria!

Victoria obținută de formațiunea democratică în ambele camere ale Parlamentului din Statele Unite marchează începutul unei noi etape de tensiuni institutionale cu Donald Trump, concentrându-se asupra finanțării conflictului cu Iranul, a asistenței destinate Ucrainei și a prezenței trupelor americane pe continentul european. Această schimbare de scenă survine după doi ani în care majoritatea parlamentară a fost deținută de partenerii republicani ai președentului.

Începând cu luna ianuarie 2027, noua structură legislativă va deține capacitatea de a condiționa fluxurile de bani, de a opri numirile în funcții cheie și de a iniția investigații asupra alegerilor făcute de administrație, în timp ce șeful statului își menține statutul de comandant suprem al forțelor armate și privilegiul de a exercita dreptul de veto.

În cadrul unui schimb de idei recent cu publicația Ziare. com, expertul în științe politice Sergiu Mișcoiu a detaliat limitele posibile ale eforturilor legislative de a construi o politică externă distinctă de cea a Casei Albe, subliniind de ce rezultatul alegerilor de mijloc de mandat are implicații directe asupra securității României. Totuși, studiile de specialitate publicate imediat după vot indică faptul că transformarea reală a cursului diplomației americane va depinde de complexitatea negocierilor interne, de voturile castigate de republicani și, fundamental, de puterea pe care legislativul reușește să o exercite asupra puterii executive.

Scrutinul desfășurat pe 3 noiembrie a premiat ambiția democraților, aceștia preluând controlul atât al Senatului, cât și al Camerei Reprezentanților, într-un context marcat de frustrarea electoratului față de războiul purtat împotriva Iranului și de creșterea costurilor de viață. Agenția de știri Reuters a raportat imediat după închiderea urnelor că formațiunea roșie și albastru și-a asigurat minimum 54 de scaune în camera superioară, deși rezultatele pentru câteva circumscripții rămâneau încă incerte.

A doua zi, pe 6 noiembrie, ziarul The a înregistrat confirmarea depășirii pragului de 250 de mandate democratice în Camera de Joasă, consolidând astfel majoritatea necesară pentru inițierea de legi.

Pentru analistul Mișcoiu, punctul central al redenumirii balanței de putere o reprezintă supravegherea parlamentară asupra cheltuielilor publice. În discuția sa cu Ziare. com, expertul a corelat marja de manevră a administrației cu prioritățile stabilite de noua majoritate și cu orientarea socio-economică a unei părți semnificative a deputaților și senatorilor aleși.

El a explicat că orice formă de cheltuială a bugetului federal trebuie să treacă prin filtrul aprobării Congresului.

Având în noul său format o preponderență democratică și o pondere crescută a membrilor care tind spre spectrul stângist din punct de vedere social-economic, legislativul va manifesta o rezistență ridicată în validarea bugetelor propuse de executiv atunci când acestea nu corespund intereselor sale.

Conștient de această dinamică, Trump a declarat într-o declarație atipică pentru stilul său că intenționează să negocieze cu legislaytorii, menționând că a avut deja contacte cu ei și că se așteaptă la un acord, deoarece este conștient că va trebui să accepte compromisuri substanțiale dacă dorește adoptarea bugetelor sale, evitând astfel o nouă criză instituțională, similară cu cele anterioare, care acum ar putea lua proporții mai mari. În plus, Congresul va putea exercita presiuni considerabile asupra tuturor proceselor de nominalizare și decizionale inițiate de președinte.

Conform textului constitucional din SUA, puterea legislativă este responsabilă cu adoptarea legilor și a finanțărilor, în timp ce președintele conduce forțele armate. Senatul îndeplinește, în mod separat, funcția de a aproba numirile pentru poziții care necesită validarea sa.

Astfel, controlul deținut de legislativ oferă o paletă variată de instrumente de presiune, al căror grad de eficacitate variază în funcție de natura deciziei contestate.

Mișcoiu prevede că dezbaterile legate de politica externă vor dobândi o vizibilitate mult mai mare, Congresul urmând să-și impună propriile priorități în contradicție cu operațiunile militare ale administrației.

Trump a condus țara singur?

După perioada neobișnuită în care Trump a condus țara aproape singur, Congresul va dori o dezbatere publică mult mai largă asupra tuturor deciziilor luate, inclusiv cele din domeniul diplomației. Ne vom confrunta cu un legislativ care va dezbate intens, va consulta mai des cetățenii și va încerca să-și dezvolte o politică externă proprie, paralelă cu cea a președintelui, exploatazând momentele de vulnerabilitate sau erorile strategice, cum ar fi declanșarea unor operațiuni care nu pot fi finalizate, cum s-a întâmplat cu Iranul.

Acest lucru creează o sorta de «Minister de Externe secundar» alături de Departamentul de Stat. Cred că această tentativă va fi mult mai coerentă acum, mai ales în primul an de funcționare al noului legislativ, decât în trecut.

Acest lucru se datorează faptului că stilul de guvernare al lui Trump a exclus practic orice considerație pentru Congres ca partener în luarea deciziilor, a detaliat politologul.

O analiză publicată de revista Foreign Policy în data de 4 noiembrie a susținut această teorie, identificând finanțarea ca pe cel mai puternic instrument de constrângere. Brian Finucane, consilier la International Crisis Group și fost jurist al Departamentului de Stat, a explicat că restricțiile de finanțare atașate legilor bugetare esențiale ar putea obliga administrația să-și limiteze activitatea.

Totuși, un astfel de demers necesită disponibilitatea democraților de a susține o confruntare politică dură pe tema bugetului. Studiul a evidențiat și rolul comisiilor: audierile și investigațiile pot forța administrația să-și justifice strategia, costurile și deciziile militare.

În ceea ce privește conflictul din Ucraina, Mișcoiu identifică posibilitatea unor intervenții legislative care ar putea restrânge libertatea președintelui de a angaja Statele Unite într-o înțelegere negociată fără implicarea Congresului. El a notat că există situații în care legislativul se poate impune formal și informal acțiunilor executive, iar gradul în care America este luată în seamă depinde de unitatea deciziilor legislative.

Este posibilă adoptarea unei legi care să interzică președintelui să ia decizii unilaterale în negocierile de pace. Riscii cresc deoarece în trecut nu s-a respectat suficient diversitatea de opinii.

Deși Congresul este acum dominat de democrați, nuanțele sunt importante: o nouă generație de tineri aleși, mai puțin legați de cultura instituțională clasică, pare mai puțin preocupată de apărarea drepturilor europenilor față de o invazie rusă, comparativ cu generațiile Clinton, Obama sau Biden.

Acești tineri congresmeni se concentrează mai mult pe probleme sociale și economice create de administrația Trump.

Succesul democraților a fost, parțial, datorat contestației acestei situații socioeconomice.

În evaluările publicate de Council on Foreign Relations pe 4 noiembrie, Liana Fix, expertă în probleme europene, a avertizat că victoria democratică nu garantate o îmbunătățire rapidă a relației cu Ucraina și aliații. Ea a sugerat că dificultățile interne ar putea împinge Trump să se concentreze mai mult pe politica externă, căutând o înțelegere care să încheie războiul în condiții nefavorabile Kievului, păstrând riscul ca securitatea europeană să fie negociată cu Moscova.

Fix a subliniat că depășirea unui veto necesită cooperare între partide. Mișcoiu a adăugat că disputa se va extinde asupra instrumentelor de guvernare, Congresul putând adopta acte legislative care limitează puterea de a emite decrete. Insistența lui Trump în utilizarea vetului, înainte de faza conciliantă post-electorală, a ascuns slăbiciunea sa în fața unui Congres care îi poate modifica atribuțiile.

Un proiect de lege aprobat de ambele camere poate fi respins de președinte, iar depășirea veto-ului necesită două treimi din voturi în fiecare cameră. Astfel, noua majoritate poate bloca inițiativele executive mai ușor decât poate impune modificări legislative proprii. În final, instanțele vor deveni un alt teatru al confruntării, afinitățile ideologice ale judecătorilor conservatori nu garantând susținerea tuturor inițiativelor prezidențiale. Atuul lui Trump rămâne majoritatea la Curtea Supremă, care îi permite să fie destul de protejat.