Israel blocat în criză de guvernare în plin război

Israelul traversează o perioadă critică!

Orientul Mijlociu e la punctul de fierbere. Stabilitatea regională a devenit o marșandiză pe care statele bogate din Golf o cumpără, în loc să o obțină prin alianțe solide.

În timp ce conflictul zguduie viața cotidiană, Israelul e blocat între criza de guvernare internă și presiunea amenințărilor externe. Avram Gal, vicepreședinte al PSD Cluj, arată o eroziune a încrederii în umbrela de protecție americană, ceea ce împinge monarhiile din Golf să negocieze direct cu Teheranul.

Israelul traversează o perioadă critică. Fragilitatea politică internă se suprapune peste pericolul extern. Negocierile pentru obținerea unei majorități în Knesset prelungesc disputa privind conducerea țării, în timp ce războiul apasă asupra instituțiilor și a cetățenilor. Deși o schimbare de guvern nu alterează neapărat strategia de securitate, convingerea că amenințările trebuie neutralizate înainte de a scăpa de sub control rămâne un consens al clasei politice israeliene, indiferent de tabără.

Pentru Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, jocul e altul. Viitorul acestor state se bazează pe investiții, turism, tehnologie și infrastructură — domenii care cer predictabilitate: avioane care aterizează la timp, nave care ajung la port, facilități care funcționează fără întrerupere.

O instalare avariată se repară rapid, dar încrederea investitorilor într-un loc sigur se reconstruiește mult mai greu. Din acest motiv, pentru liderii din Golf, negocierile cu adversarii par mai puțin costisitoare decât așteptarea unei noi demonstrații de forță militară.

Fonduri iraniene deblocate prin Emirate?

În acest context se încadrează zvonurile despre fonduri iraniene deblocate sau transferate prin Emirate, informație pe care Abu Dhabi o-a dezmințit oficial. Există și presupusa ofertă saudită de un miliard de dolari pentru o înțelegere cu houthii, mediată de Teheran. Niciuna dintre aceste informații nu e confirmată oficial ca tranzacție finalizată, dar logica e clară: resurse economice se oferi în schimbul reducerii pericolului. Riscul, subliniază Gal, e ca cel care exercită presiunea să învețe că aceasta funcționează, iar cel care plătește să nu știe niciodată dacă a cumpărat finalul conflictului sau doar o pauză temporară.

Căutarea unor înțelegeri separate cu Teheranul reflectă o erodare a încrederii în protecția americană. Monarhiile din Golf nu contestă forța militară a Statelor Unite, dar se întreabă dacă aceasta va fi folosită la timp și în interesul lor direct. O eventuală confruntare între Washington și Iran le-ar putea expune tocmai represaliilor de care ar trebui să fie protejate, ceea ce alimentează sentimentul de abandon chiar sub umbrela militară americană.

Pe fondul acestor incertitudini, statele din Golf își diversifică parteneriatele, apropiindu-se de China și păstrând legăturile cu Rusia, pentru a reduce dependența de o singură capitală. Niciunul dintre acești actori oferă, totuși, o garanție de siguranță completă.

Banii pot opri temporar focul și pot deschide drumul unei soluții.

Nu pot înlocui la nesfârșit soluția însăși, a scris Avram Gal. El a adăugat că, atâta vreme cât liniștea depinde de avantajul celui capabil să o distrugă, pacea rămâne la discreția acestuia. Prețul real, a mai punctat Gal, îl plătesc oamenii pentru care fiecare armistițiu înseamnă aceeași speranță fragilă: că dimineața nu va fi întreruptă de sirene.